Sefora
Autor: Pavel Mariana Florica  |  Album: Femeile Bibliei  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de brandusa in 08/12/2011
Sefora
Exod 2


Crescuse mare şi vestit
Copilul care-a fost găsit
Pe Nil, în coşuleţ, odată
Chiar de prinţesa cea bogată.

Ea l-a-ngrijit, l-a educat,
Numele tot ea i l-a dat.
Moise i-a zis, fiindc-a fost "scos"
Din apa Nilului frumos.

L-a dat apoi la şcoli înalte
Căci ar fi vrut să aibă parte
De-o viaţă bună,-un trai bogat,
Ca şi un fiu de împărat.

Cu dragoste l-a crescut ea,
De-aceea nu înţelegea
Cum de trăgea tot la evrei
Şi se interesa de ei.

Odată, chiar a omorât
Un egiptean ce l-a bătut
Pe un evreu, un rob sărman
Şi l-a ascuns sub un morman

De cărămizi şi de nisip.
El n-a crezut cu niciun chip
Că fapta lui se va afla,
Dar Faraon deja ştia

Şi-a pus străjeri ce-l urmăreau
Şi să-l ucidă aşteptau.
Dar nu pe faţă, ci-n ascuns.
Altfel, prinţesa ar fi plâns

Şi mare zarvă-ar fi iscat.
Aşa... Vor zice: "S-a-ntâmplat!
A tot umblat printre evrei
Şi a fost omorât de ei!"

Moise-a aflat planul urzit
Şi-atunci, degrabă a fugit
În Madian, o altă ţară,
Iar egiptenii îl uitară.

A mers mult, tot înspre apus.
La o fântână a ajuns,
Unde-i un loc de adăpat.
Şi când s-a mai apropiat,

Văzu o turmă. O mânau
Vreo şapte fete, ce cântau.
"Or fi surori," îşi zise el
"Că prea erau toate la fel

De mândre. Şi ce voci aveau!
La păstorit se pricepeau,
Că oile le-au ascultat
Şi să le-adape-au aşteptat".

Dar ce se-ntâmplă? Deodat'
Nişte păstori le-au alungat.
Iar Moise, că era viteaz,
Le-a scos pe fete din necaz.

Pe-acei păstori i-a alungat
Şi fetelor le-a ajutat
Să scoată apă până când
Băură oile, pe rând.

Apoi plecară fetele.
Dar tatăl lor, văzându-le,
Le-a întrebat ce s-a-ntâmplat.
De aşa iute-au adăpat

Turma de oi, că altă dat'
Veneau acasă pe-nserat.
Şi-acum, soarele-i încă sus!
Fetele însă, i-au răspuns

C-a fost un tânăr ne-nfricat
Şi pe păstori i-a alungat
Apoi, le-a ajutat chiar el
Pân-a băut ultimul miel.

Bătrânul tată le-a certat
Pentru că nu l-au invitat
Pe tânăr, ca la ei să stea
Că doar, aşa se cuvenea!

Şi el, ca preot ce era,
Le-a învăţat mereu aşa;
Să fie bune, săritoare,
Chiar şi de oaspeţi primitoare.

Şi mai ales, aşa băiat!
Se arătase educat,
Atent, viteaz şi cu gând drept,
Deci, era tânăr înţelept!

Şi l-au chemat...Moise-a primit
Şi-a fost de fete găzduit.
Dar pe Sefora, cea dintâi
Din fetele bătrânului,

El a plăcut-o cel mai mult
Şi au făcut nunta curând
Că şi Sefora a visat
Să aibă-un soţ aşa-nvăţat,

Aşa atent şi iubitor,
Chiar de era din alt popor!
Însă era aşa frumos...
Şi blând era, şi credincios

Lui Dumnezeu , pe care ea,
Până atunci, nu-l cunoştea,
Dar după ce s-au întâlnit
Şi ea , din suflet I-a slujit.

Pe Moise, mult ea l-a iubit
Şi doi feciori i-a dăruit.
Apoi au stat, nu doar un an,
Ci multă vreme-n Madian,

Până când Domnul l-a chemat
Pe Moise şi l-a învăţat
Să fie-ncrezător mereu
În dragostea şi harul Său.

Au fost ani grei, dar l-au călit
Pe Moise şi l-au pregătit
S-ajungă un conducător
Şi-un mare eliberator.

Pe toţi acei israeliţi,
Care fuseseră robiţi
El i-a condus şi i-a salvat,
Căci Dumnezeu l-a ajutat.

Pe Moise,-atunci când l-a chemat,
Domnul l-a atenţionat:
"Descalţă-te de tot ce-i rău,
Când mergi să duci cuvântul Meu!

Că-i sfânt, locul pe care calci.
Şi orice lucru vrei să faci,
Nu poate fi desăvârşit
Dacă tu însuţi eşti greşit!

Fă-ntâi curat în viaţa ta
Şi-abia pe urmă vei putea
Să mergi, pe alţii să-i aduci
Şi la credinţă să-i conduci".

Moise-a crezut, dar n-a-nţeles.
Şi-atunci, când spre Egipt a mers
Să fie eliberator
Pentru întregul lui popor,

Era să fie omorât
De Dumnezeu, cel drept şi sfânt.
Moise, deşi era evreu,
N-a circumcis pe fiul său.

Fiindcă zisese Dumnezeu
Că orice băieţel evreu
Să aibă-un semn, pe corpul lui,
Ce-arată că-i al Domnului.

Moise, fiindcă s-a depărtat
De neamul lui, a neglijat
Să facă semnul salvator
Întâiului născut al lor.

Însă Sefora a-nţeles
Şi-atunci, pe loc, repede-a mers,
Deşi ei toţi călătoreau
Şi chiar printr-un pustiu treceau,

Ea a făcut ne-ntârziat
Ceea ce Moise a uitat:
A luat o piatră din pustiu
Şi-a circumcis pe-ntâiul fiu.

Când şi-a văzut fiul cum plânge,
I-a zis lui Moise: "Soţ de sânge!"
Dar i-a trecut şi a uitat
Şi drumul şi-au continuat

Pe Dumnezeu tot lăudând
Şi mulţumire aducând
Că Moise-a fost atunci salvat
Şi împreună au intrat

Cu Moise, şi cu toţi ai lui
La adăpostul sângelui
Care de-atunci prefigura
Pe Hristos Domnul, jertfa Sa.

Doar El, prin sfânt sângele Său
Ne mântuie pe toţi de rău
Şi ne salvează din păcat
Cu harul Lui, cel minunat.

Ce bine e, ca ajutor
Să ai cu tine-un veghetor
Care te-ajută bucuros
Pentru că-i şi el credincios!

Grăbeşte şi tu, prinde ora,
Aşa cum a făcut Sefora!
Că vremea trece şi nu ştii
O altă clipă de-o mai fi

Să poţi să îi salvezi pe-ai tăi.
Deci, roagă-te şi pentru ei.
Nu amâna, ci fă orice
Şi-adu-i la Domnul, repede!

Că doar la cruce, la Calvar
Găseşti şi tu belşug de har.
Apoi, vei merge fericit
Spre Canaanul mult dorit

Pe care Domnul a promis
Că pentru noi toţi, l-a deschis.
Dacă-L urmăm şi Îl iubim,
Cu El vom fi în veci. Amin.













Domnul sa te binecuvinteze frumoasa poezie si bogata.
Adăugat în 08/12/2011 de radmaria
Statistici
  • Vizualizări: 1477
  • Export PDF: 7
  • Comentarii: 1
Opțiuni